28 Feb

Zburdand cu mintea pe campie

Am inceput sa ma gandesc la chestiile astea de la un film, al carui trailer vi-l pun si eu mai jos, numai bine cat sa intelegeti la ce ma refer:

 Nici pana acum nu m-am lamurit daca e ceva de capul filmului asta sau nu, ca pana azi am incercat de doua ori sa il termin de vizionat, fara succes insa. De fapt, cred ca asta raspunde nelamuririlor mele!

Ideea e ca m-am regasit oarecum in personajul principal, cel care in cele mai inoportune momente, reuseste sa isi piarda concentrarea si sa isi imagineze fel de fel de intamplari, avandu-i ca protagonisti pe cei alaturi de care se afla in acea clipa. Exemple? Ok, cu bulinuta si de la capat, ca-s fata ordonata:

  • Sa zicem ca la munca, la o ora destul de tarzie, la care creierul meu nu prea mai suporta sa primeasca inca o transa noua de informatii, se face pe nepusa masa un meeting. Ma prezint constiincioasa, gata sa-mi inving subita imbolnavire de plictiseala acuta, si astept cascada de intelepciune sa ma scalde cu generozitate. Insa dupa 5 minute de cascat ochii la prezentare, mi se fixeaza pe fata o expresie plina de falsa curiozitate, capul se balangane aproape ritmic in semn de “Da, cat de interesant e!“, iar eu incep sa-mi imaginez ce frumos m-as duce la laptop, as pune o melodie faina si as incepe sa dansez pe-acolo, sau cum m-as ridica teatral de pe scaun si as incepe sa il maimutaresc pe sef..
  • Stau la rand la magazin de cel putin 15 minute, iar cele 2 persoane din fata mea par a complota pentru a ma tine la coada mai mult decat dureaza sa-ti coci singur painea in casa. Eu ma fatai de pe un picior pe altul, strang din dinti pentru a nu le zice vorbe de dor si jale, dar creierul o ia razna. Parca si vad cum painea neagra din mainile mele devine o arma alba si incep sa le “masez” energic pe cliente si pe vanzatoare cu pufosul produs de panificatie;
  • Incerc sa ii explic cucoanei cu permanent de la ghiseu ca nu vreau sa platesc impozitul pe casa, ci cel pe masina. Isi aranjeaza ochelarii mai jos pe nas, rasfoieste 3 dosare, tasteaza cu viteza melcului deprimat numele de familie, si se uita cu o privire inexpresiva la mine, zicand ca nu gaseste strada din adresa mea. Scot un zambet crispat la inaintare si ii silabisesc a treia oara, ca pe mine ma intereseaza impozitul pe ma-si-na! Intre timp eu deja imi “vad” proaspata manichiura infipta in carliontii falsi ai cucoanei, cum  imi folosesc cu spor tocurile ghetelor direct pe tastatura si cum ii urlu in fata de ii sar ochelarii cat colo!

Cred ca v-ati facut o idee cam despre ce voiam sa va povestesc! Acum ce sa zic, daca ma vedeti vreodata ca am o privire un pic mai absenta, in prezenta voastra, sa nu va ingrijorati, cu siguranta sunteti protagonistii “filmului” meu. Acum…  depinde daca e unul horror sau o comedie relaxanta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge