20 Feb

Spune-mi o poveste

Inca mi se mai intampla, inca ma mai fascineaza povestile, si chiar la varsta asta mi s-a intamplat sa ma alint si sa ma aud fara sa-mi dau seama, rugandu-ma: “Spune-mi o poveste!”. Nu imi mai amintesc mare lucru din copilarie in ceea ce priveste situatia asta, nu ii tin minte pe niciunul dintre parintii mei sa vina si sa imi citeasca basme, nu ma tin minte visand la printese sau la zmei distrugatori, insa tin minte senzatia de bine pe care mi-o dadeau povestile pe care le citeam eu singura. Aveam zeci de carti cu tot felul de intamplari fascinante si cu poze de unde prindeau chip zanele si printii descrisi pe-acolo.

Mi-am amintit de toate astea, cand am dat peste o poza care mi-a placut tare mult, care il arata pe celebrul scriitor Lev Tolstoi, spunand povesti nepotilor lui. Expresia copiilor e adorabila, si mi-am amintit de nepotelul meu, care ma punea mereu sa-i spun povesti, si in fata caruia inventam fara niciun fel de probleme, zeci de intamplari cu personaje alese de el.

Treaba mergea cam asa: “Madaaa… zi-mi te rog o poveste“, “Ce poveste vrei sa iti zic, David?”, “O poveste cu…. o zana, o balena, un melc si¬†Mickey¬†Mouse“. Si aici venea partea cu adevarat interesanta, in care eu incercam, in viteza, sa gasesc o intamplare prin care sa le leg pe cele patru personaje neobisnuit alaturate. Si imi reusea atat de dragut, ca uneori ma minunam si eu de povestea interesanta care imi iesea!

Mi-e dor de o poveste!

Lev Tolstoi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge