24 Aug

Mai sterg praful

Parcă a ajuns să îmi fie frică de el, să mă gândesc că nu o să ne mai înțelegem, că nu mă va mai vedea așa cum sunt! Nu ne-am mai întâlnit de mult. Am învățat să îl evit așa cum am învățat să evit și anumite gânduri, idei, și… surprinzător, nu mi-a mers rău! Dar i-am simțit lipsa, m-am gândit des la el, îmi doream să mai fie ca înainte. Da, locul în care “eu” se alătura cu “mine” a rămas atât de prăfuit, încât anul 2015 îi este total necunoscut. A fost un 2014 atât de plin și de acaparator, încât m-a lăsat fără cuvinte de așternut în noul an!

 Nu am mai scris din decembrie, anul trecut.

A ajuns să îmi fie frică de scris, de ce aș putea scrie, de cum aș putea scrie.

Cred că nu aș fi avut capacitatea de a-mi păstra intimitatea, furia și fericirea doar pentru mine. Nu am mai avut liniște, și asta nu a fost deloc un lucru rău! Mie îmi priește liniștea, atunci când gândurile caută o supapă, însă nu am mai avut ocazia să le dau dreptul deja cucerit cu mult timp înainte. Repet, nu a fost (neapărat) ceva negativ! A fost atât de mult zgomot în jurul meu, în stările mele, în ideile mele, încât nu am reușit să aștern în scris un subiect legat de predicat.

S-a terminat, și o să văd ce înseamnă asta! Poate înseamnă o revenire la familialul atât de drag, poate însemnă că mi-e dor și vreau “acasă”, poate nu… o să decid… și orice e binevenit, atât timp cât eu am un zâmbet pe față! Un zâmbet sincer, zâmbet ironic, zâmbet atotștiutor, zâmbet amar, zâmbet pervers, zâmbet fericit…

Zâmbet să fie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge