9 Feb

Cu volanul prin targ

la volanIn postul anterior spuneam ca nu am incercat inca niciun sport extrem. Da’ de unde? Lasem volanul din mana cu cateva ore in urma, asa ca mi se estompasera amintirile din jungla traficului iesean. Insa azi, am avut ocazia sa ma razboiesc din nou cu cateva cratere, un taximetrist beat si un pieton problema. Mi se pare mie, sau iar incepem sa facem cunostinta cu diverse (nu chiar asa de) noi gropi, si ca sezonul de vanat asfalt intreg, a inceput? Sau doar m-a luat pe mine azi dorul de mers zig-zag si de ocolit pete de pe retina mea? Dar sa lasam asfaltul, ca doar numai el stie saracul cate mai indura de i se stirbeste integritatea mai ceva ca o dantura cariata de ciocolata, prajituri si suculet.

Mai bine sa va zic de-un posesor de caroserie galbena, care mi-a testat azi reflexele  de numa’ numa’. Am rezistat tentatiei si nu ne-am combinat la vopsea, nu de alta, dar galbenul e so last season:) Nu se potriveste cu griul calestii mele, asa ca m-am mutat frumusel si politicos pe banda alaturata, pentru a-l putea admira in voie cum, asteptand la semafor, capul i se legana, purtat in sfere la fel de inalte ca si gradele din alcoolul pe care, cel mai probabil, il si consumase. Mi-a zambit stirb, atat cat sa imi starneasca pareri de rau ca nu sunt obisnuita cu o gesticulatie mai graitoare. Mi-am tinut mainile pe volan si am baiguit in gand un “bafta“, urat din tot sufletul, celor cu care avea sa se mai intaleneasca pe strazile orasului.

Cat despre pietonul problema, acesta a fost un nene cu telefonul atasat de ureche, care ii explica probabil partenerului de conversatie cum universul palpita in neputina profana de a rezona cu individualismul zilelor noastre… sau ceva in genu’! Normal ca membrele inferioare il leganau agale pe zebra, fara a mai folosi ochii spre a diferentia culoarea rosie de cea verde. Rezultatul? Niste dedicatii claxonante, numai bune de a-l face pe bietul orator aproape sa-si scape telefonul :)) A intors dedicatia, prin niste cuvinte pe care le pot doar banui a fi pline de intelepciune si profunda analiza a naturii umane.

In rest… ma bucur ca a trecut momentul in care vecinii m-au crezut (probabil) un pic nebuna/disperata, atunci cand m-au vazut batand cu pumnii in masina. Nota explicativa: imi congelase masina, de nu mai reuseam sa deschid nicio portiera, asa ca am fost sfatuita sa bat cu pumnii pe margine, pana crapa un pic gheata. Nu a crapat! Pielea mea (de pe maini) insa da! Am rezolvat cu un pic de apa calduta. Si ca am scapat de sportul cu farasul: nu am avut lopata, asa ca am dansat sexy in jurul masinii la – 17 grade cu farasul infipt in stratul de zapada de de-asupra :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge