17 Nov

Aer si cuvinte

Toate inalnirile mele fierbinți de la plajă, din vara ce tocmai a trecut, fie că s-au petrecut la Purcica, la Eforie Sud, Constanța sau Mamaia, i-au avut ca și protagoniști pe subsemnata (varianta ciocolatie, bine rumenită pe ambele părți), soarele un pic prea îndrăgostit de mine și muzica de pe fundal. Și zi de zi, țipă în difuzoare o tăntiță ce își căuta cu disperare masca de oxigen “Și m-ai lăsat fără aeeer, fără aeeer, aeeer!“. După trei secunde de panică, și evocare mentală a tuturor metodelor de resuscitare, recunoșteam talenentata autohtonă ce încerca să se cațere prin topurile întocmite de “experții muzicali” și mă calmam.

Aer azi, aer mâine, aer până în noiembrie, când mi-am dat seama că pisi știe ce știe: chiar e interesant să respiri, da’ să respiri mișto, cu sufletul limpede și dantura la vedere! Așa că mă mai așez și eu (neapărat sexy și provocator, în pijamalele din bumbac sănătos și șosețele cu reni și fulgușori) pe marginea de la balcon, și în timp ce amețesc ușurel de la înălțimea cauzată de cele 6 etaje de sub mine, caut să îmi răsfăț plămânii cu oxigen înnobilat de un mix pervers de fum de țigară și miros de ostropel combinat cu aromă de plăcintă cu mere, un pic arsă pe la colțuri. Și uite-așa îmi vin cuvintele în cap. Va jur că mă străduiesc să-l păstrez gol… la cap mă refer! Niciodată nu îmi merge! Se insinuează întâi un gând uitat și prăfuit, care aduce cu el cuvintele ce l-au însoțit în viață reală, apoi se bulucesc ca la promoțiile Lidl alte n’șpe mii de cuvinte și imagini care îl fac pe primul să se rușineze de simplitatea lui. Și uite-așa se duce naibii bunătate de stare meditativă, în senzuale veșminte eco friendly, petrecute la buza balconului primitor.

Aer, cuvinte.. și alte chestii. Jur, treaba asta cu a fi adult, a fi responsabil, a-ți crea un viitor mișto, a fi fericit.. bla bla bla.. e un pic derutantă. Abia simți că ai prins șmecheria, că te și apucă o altă nemulțumire, ori viceversa… abia te-ai resemnat cu ceva, că și întrevezi iar luminița și senzația mișto ce o însoțește. Acum ar trebui să închei într-o notă veselă, că oricum ar fi, așa îți este scris, și va fi bine.. tâmpenii, tâmpenii, tâmpenii… apoi că indiferent de voința ta, lucrurile se așează.. tâmpenii, tâmpenii, tâmpenii.. Dar nu e chiar așa! Ești pe deplin responsabl de fericirea sau nefericirea ta!

Lăsând viorile de pe fundal la o parte, eu vreau să zbor un pic din orașul ăsta, ori pe o bucată de munte, ori pe una de plajă pustie, ideea e să îmi plimb hainele și în zone în care nu există ceas deșteptător! Mi-e dor așa.. de mine!

P.S. Cam la asta mă hoblez eu din balcon:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

CommentLuv badge